Sfera (pe LiterNet)
Francis . Cât era real din el şi cât era imaginaţia nestăpânită, dar frământată a lui Iris nu se putea stabili. Personaj semi-creat de ea sau nu, Iris nu scrisese în viaţa ei un rând de literatură, pentru că simţea că harul e la alţii şi că, în acest domeniu, îi era menit să asculte, nu să aibă o voce. Când venea vorba de "renunţat", se punea problema dacă renunţa la visul ei sau la realitate, iar ea îşi spunea: "visul nu ar fi existat fără realitate, deci, realitatea există". Îşi dădu seama că era absurd şi chinuitor pentru ea să refuze entuziasmul produs de întâlnirea dintre privirile lor, de spaţiul nou care se crea numai pentru ei atunci când se aflau fizic în acelaşi loc. Toată lumea din jur părea deodată să nu mai existe şi era ca şi cum ar fi fost izolaţi de rest, prinşi în aceeaşi celulă din sticlă sau sferă transparentă în formă de ochi, în mijlocul căreia pluteau puţin ameţiţi într-un aer consistent, compus din tăcere şi actul privirii. Ca într-un pântec,
