Glosar deschis: Albania

Alfabetul – format din 36 de litere, dintre care amintim în treacăt exoticul „ë” („ă”); previzibilul „sh” („ș”); „y”-ul care se citește ca „ű”-ul din germană; „nj”-ul ca „ñ”-ul din spaniolă; „ç”-ul, echivalent „cs”-ului în maghiară; „dh”, identic „δ”-ului din greacă – și alte exemple pentru poligloți se pot găsi cu ușurință.

 

Besa – jurământ străvechi, promisiune supremă, de neîncălcat (Besa-besë), cuvântul dat, de onoare. În balada Konstantin și Doruntina, pentru a se ține de cuvânt față de sora sa, măritată într-un loc îndepărtat, fratele se ridică din mormânt.

 

B bis: buncăre – construite în timpul regimului comunist, între anii ’60 și ’80, pentru apărarea populației de potențiale pericole. Se spune că ar fi peste 700.000.

 

Canonul lui Lek Dukagjini (Kanuni i Lek Dukagjinit) – set de reguli morale și sociale din perioada medievală, cu influențe din Legea Romană și Talmud, care reglementau viața comunității, autor presupus fiind principele Lek Dukagjini.

 

çifteli – instrument popular din nordul Albaniei, cu două corzi („çift” înseamnă „cuplu”). Aici e un exemplu care îmi place mult, datorită felului cum îmbină durerea, melancolia și veselia.

 

Elvira Dones – scriitoare și regizoare de film documentar, evdată din Albania în 1988, autoarea unor cărți despre condiția femeii, război, emigrație și cotituri istorice, și a unor documentare despre Hakmarrja (Vendetta) și virginele jurate din Alpii Albaniei.

 

Dulciuri – cu unele influențe turcești, grecești sau italiene, și totuși inconfundaibile, inutil de descris, în ordinea aproape imposibil de stabilit a preferințelor personale: trileçe, reçel fiqi, bakllava, kompekai, sheqerpare, llokume me arra, pengjir, xup; recomand cu căldură salvarea listei în aplicația Notes din telefon, în eventualitatea unei călătorii în Albania. Diabetul nu este o opțiune.

 

Eposul Vitejilor (Eposi i kreshnikëve) –  Corpus monumental de cântece istorice și eroice medievale, caracterizate de laconsim și metafore surprinzătoare; un fel de istorie poetică scrisă de barzi. Numeroase cântece încep cu

              Ferice de noi pentru marele Dumnezeu căci n-am fost și ne-a creat (dăruit). („Si lum na për t’madhin Zot / se s’jom kan e na ka fal”)

 

Geg & Tosk – cele două dialecte relativ diferite: geg [„gheg”] din nord și centru, tosk [„tosc”] din sud (& limba standard). Dacă nu ești vorbitor nativ și ai învățat, de exemplu, albaneza tosk, poate fi destul de greu să înțelegi geg, în special din pricina muzicalității diferite.

 

Hakmarrja / Gjakmarrja („luarea de hac” / „luarea de sânge”) – răzbunare specifică nordului Albaniei, nu se aseamănă cu vendetta din alte țări. Hakmarrjia era o modalitate dură de restabilire a armoniei sociale, de menținere a echilibrului între voința divină și cea umană, între bine și rău; o datorie de onoare. Existau străzi protejate de besa, unde nimeni nu putea fi ucis. Un întreg capitol al Canonului lui Leke Dukagjini, cu articole foarte precise, îi dau Gjekmarrjei natura unei legi sociale. Folcloristul Anton çetta a fondat, în 1990, un comitet de recocinciliere, prin care a reușit să împace numeroase familii aflate în conflict și a salvat, astfel, peste 150 de vieți.

 

Limba – unul dintre lucrurile pe care le-am aflat în copilărie este că, în mod tradițional, cunoașterea limbii este considerată mai importantă decât apartenența religioasă, în Albania conviețuind în echilibru ortodocși, catolici și musulmani. Albaneza este una dintre cele mai vechi limbi indoeuropene și se aseamănă cu româna în special la gramatică și topică. Câteva cuvinte similare: „trëndafil”, „sirenë”, „venë”, „trup”, „shpirt” (spirit), „llavë”, „gropar”.

 

Kafe turke – cafea făcută la ibric, foarte prăjită și aromată. Poți bea fără probleme 4-5 pe zi, alegând dintre „sade / pa sheqer” („fără zahăr”), „me pak” („cu puțin”) sau „të mesme” („mediu îndulcită”). Recomandarea mea ar fi „pa sheqer”, pentru a menține în armonie irezistibilele dulciuri menționate mai sus.

Kafe turke

Marubi – familie italiană stabilită la Shkodra, oraș important din nordul Albaniei. Pietro Marubi a fondat, în 1856, Marubi studio, care a realizat, de-a lungul a trei generații, portrete ale locuitorilor orașului din toate straturile societății, documentând diferite etape ale vieților lor, momente istorice, veșminte populare etc., experimentând și diverse tehnici creative (colaj, supraimpresiune...). Colecția Marubi cuprinde peste 5000 de negative datând din a doua jumătate a secolului XIX, până la finalul secolului XX. Site-ul Muzeului Marubi conține mai multe informații despre cele trei generații de fotografi (Pietro, Kel și Gegë), expoziția permamentă, expozițiile temporare și diverse evenimente (workshop-uri, masterclass-uri, internship-uri etc.). Un (parțial) echivalent românesc ar fi putea fi arhiva foto a lui Costică Acsinte.

 

Pietro Marubi, Jak Bjanku.

 Gegë Marubi, Father Anton Kiri, 1940.

sursa: https://post.moma.org/marubi-archive-changing-the-history-of-photography-in-albania/

Kel Marubi, Sadri Keçi family

              

sursa: https://www.irenebrination.com/irenebrination_notes_on_a/2018/11/marubi-archive-triennale-milan.html

 

M bis: Migjeni – prozator și poet, a revoluționat lirica și proza albaneză printr-o puternică conștiință estetică și printr-o viziune revoltată și necruțătoare asupra societății. A decedat în Italia, la 27 de ani, în 1938.

Adânc în mine dorm cântecele necântate

Nici chin, nici fericire nu le-au putut trezi

Adorm visând la zile mai binecuvântate

Când fără nicio teamă din pieptu-mi vor țâșni

 

Înfloresc adânc în mine cântecele necântate

Iar eu vulcanul sunt, în somn le tot ador

dar când va veni rândul, pe toate le voi scoate

într-o mie de culori ce nu mor.

 

Dar va veni pentru ele o zi de trezire?

Sau veacurile iar vor surâde haine?

Nu, Nu, căci libertatea – ca-un val de pornire

O simt din Soarele (alegoric) cum vine.

 

O, cântece-adormite, relicvele mele

Inimi străine încă n-ați putut străbate

Singur de voi mă bucur, copil lovit de rele

Eu – leagăn vechi al vostru, mormântul vostru, poate.

              (Migjeni, Cântecele necântate, trad. A.-Ch. Kuciuk)

 

Fun fact: Fructul oprit, o antologie a prozei sale scurte, a fost tradusă în română de Grigore Brâncuș și publicată în 1967. Am în minte o imagine cu mine citind povestirile lui Migjeni la liceu, pe o bancă; decizie destul de nepractică, pauza fiind mult prea scurtă ca să citesc mai mult de două pagini și jumătate. Era primăvară. Am presat niște flori între paginile cărții și a devenit instagramabilă.

 

M bis x2: Alexander Moissi – actor de teatru și film, născut în comunitatea albaneză din Trieste, descoperit de Max Reinhardt și apreciat de Franz Kafka în jurnalul său; printre altele, interpretet de referință a lui Hamet.

 

M bis x3: „mall”, echivalentul „dorului”; „mallkim” = „blestem”.

 

Piramida din Tirana – concepută inițial ca un mausoleu în cinstea dictatorului Enver Hoxha, finalizată în 1988, la trei ani după moartea acestuia. A găzduit, de-a lungul timpului, centre de conferințe, un muzeu, o televiziune, baruri... iar, în prezent, a fost transformată în centru pentru tehnologii creative. Multă vreme am considerată acestă fotografie (făcută în 2014, când am ajuns prima dată la Tirana) drept una dintre cele mai reușite din arhiva proprie.

             

Pyramid of Broken Dreams, 2014

 

P bis: Pogradec – oraș pe malul lacului Ohrida, numit de romani „Enkelana”. Loc de naștere al mai multor personalități culturale remarcabile, printre care poetul Lasgush Poradeci, considerat cel mai important liric al literaturii albaneze și autorul unui lung poem de dragoste scris la bătrânețe, intitulat Kamadeva.

Înfocat vă spun… înfocat

În piept un mormânt mi-am săpat

Speranță să-i dau și să-i iau

 

Prin lacul meu îndurerat

Înot ca lotusul curat

Dar sufletul mi-e-nsângerat

 

Căci puii vin cu foame mare

Și iubitor le dau mâncare

Într-o oribilă iubire

 

Și-ncep, ah, sânul să mi-l sap

Deschid, ah, sânu-n lung și-n lat

Și-mi satur puii; mor împăcat

(Lasgush Poradeci, fragment din Moartea Nositului, trad. A.-Ch. Kuciuk)

 

Pogradec, 2024

 

Roșu de Onufri – echivalentul albastrului de Voroneț (glumesc – pe jumătate). Nuanță puternică de roșu introdusă de iconograful Onufri, în secolul XVI.

 

Vulturul bicefal – simbolul național, cele două capete pot sugera diverse interpertări, cum ar fi nordul și sudul sau dialectele geg și tosk (vezi mai sus dacă ai citit pe sărite). Vulturul negru pe un fundal roșu face din steagul albanez cel mai cool steag cel puțin din Europa – change my mind.

 

W – nu există în alfabet.

 

Vaçe Zela – cantautoare; Mesnate („Miezul nopții”), este un soundtrack ideal pentru visări melacolice nelipsite de umor (și nici de 30ml de Coniac Skënderbeu).

apărut pe Agenda Liternet