Nectar
Ianuarie
București
1: Nu
mă mai sperie realitatea – oricum, nu într-un mod chinuitor și care te face să
fii laș.
E
ciudat să zic asta, dar îmi prinde bine să nu lucrez uneori.
5: Aș
vrea să am acces la limba viitorului – să aflu care dintre cuvintele și
expresiile pe care le folosim astăzi vor dispărea și cu ce vor fi înlocuite.
Vreau
să aud limba română a anului 2235.
19:
Fascinația filmului / timpului în film: să lucrezi 40 de ore pentru 10 minute.
21: Poetry
is the root.
24:
Din copilărie am avut probleme cu realitatea: într-o zi, mama m-a certat, [iar]
eu am fugit plângând din bucătărie în camera mea și mi-am îmbrățișat păpușile
zicând:
-
Uitați, mama vostră plânge!
Fără
să profanez: montajul e ca o mâncărime.
31:
Foame. Îmi fac micul dejun cu mare plăcere.
Februarie
București
2: E
greu și poate greșit să simplifici astfel, dar mă tot frământă relația
cauză-efect – lucrurile se întâmplă ca să scriem despre ele sau scriem pentru
că lucrurile se întâmplă?
Mă îndoiesc
că muzele sunt conștiente de statutul lor de muze.
3:
[...] decât să mă frustrez, mai bine mă distrez.
Vindecare
prin tehnica filigranului.
4:
Simt o distanță foarte personală față de mine însămi atunci când fac film – e
unul dintre atuurile acestei arte.
16:
Un film pe care în mod obșinuit l-aș considera prost și plin de clișee avea o
replică de tipul: „Trebuie să-ți alegi gândurile așa cum îți alegi dimineața
hainele”; cred în această sortare a gândurilor.
Alt
film, de data asta pe care îl admir mult, Taste of cherry, transmitea
ideea că nefericirea e un păcat.
23:
Îmi revine tendința spre bârfe și resentimente – revin în cotidian, criza
existențială ar putea fi pe sfârșite.
24:
Nu vreau să scriu, și totuși scriu. Poate am noroc și unele lucruri sunt
înghițite în uitare, în loc să fie fixate în amintire.
25: Being
both a romantic and a feminist can be a disaster.
Martie
București
4:
Conștientizarea rece a faptului că poate nu voi mai trăi nicio zi fără să-mi
amintesc de moarte.
Am
zis poate.
Might be time to read some Camus.
7:
Bine că mi-am ales baba azi. Zi luminoasă și liniștită, cu recunoștință și
sufletul liber.
(Aș
fi renegat aceste superstiții dacă o duceam mai greu azi. :)))
14: I don
’t know much about healing without artistic revenge.
16:
Am nevoie de soarele blând și vântul rece și condiția de străină.
Pogradec
25: Grandma
perfectly understands the beauty of solitude.
27:
Ieri,
pe plajă: Fiecare moment real e învelit în diferite straturi de irealitate.
Caut momentele goale, sunt atât de puține.
Azi,
la Tushemisht: Paradox: starea de ataraxie atât de benefică omului (și posibilă
pentru el, cu puțin efort) e contrară condiției artistului – care are nevoie să
reflecte, să analizeze, să nu fie întru totul aici, acum.
29:
Nu ca un fulger, ca o briză.
Aprilie
București
6: Ne
vom folosi din nou de memorie. Vom reface în minte plimbările, sunetul valurilor,
gustul cafelei și al mâncării, mirosul vântului.
12:
Îmi scot pioneze din minte.
Atena
25:
Când am devenit atât de nomadă?
28:
Posibil să fi făcut o mică insolație ieri la Acropole, ceea ce explică bine
starea de căcat pe care am avut-o azi. :))
În
orice caz, mi-am revenit. Și mă emoționează plecarea din Atena.
29:
Aproape 7 și jumătate dimineața pe Falirou 85. Am petrecut ieri până pe la 1 și
ceva. Atmosferă deschisă și plăcută.
O
liniște, o oboseală pozitivă.
Momentul
din istorie în care numărul de morți și de vii a fost egal.
Mai
București
1:
Doamna
T., la parastas:
-
Când îmi amintesc câte am trăit, mor!
8: Genial
dublul sens al cuvântului „comma” în engleză.
11: Am
citit un text (Is the gaze male?) pentru facultate, care a făcut
lumină în sat :)) legat de unele intuiții pe care le aveam [...].
Uneori
aș vrea să trăiesc într-o primăvară perpetuă, în care doar să mă plimb [...] și
să visez cu ochii deschiși.
15:
Și din nou totul se învârte în jurul libertății.
24:
De ce cuvântul „burn” în engleză însemană și „arsură” și „pârâiaș”?
27:
Întrebarea
zilei:
-
Suntem atât de obosiți din cauza presiunii traiului în capitalism,
dezechilibrelor de tip patriarhal și moștenirii istorice și genetice sau
poate pentru că am avut prea multe reîncarnări [vieți] anterioare? Când
trifoi, când bou, când balerină, când salcie...
Iunie
București
12:
Acum vreo două săptămâni, în cartier, într-o curte de bloc, am văzut două
pisici grase și pufoase, una albă și cealaltă cafenie – ca cele din visul meu
(cu iubiții întrupați în pisici).
Tipic
bucureștean: mirosul de praf atunci când se spală străzile, primăvara sau vara.
14:
Multă iubire de teatru. De teatru așa cum îl simt eu […].
15:
[...] devin reverie [...]
Un
vârtej, un vârtej.
Timișoara
21:
Stăteam în tren, într-o stare de veghe, priveam peisajul indefinibil încadrat
de fereastră (ca un ecran de cinema) și mă bucuram, pur și simplu. Îmi dădeam
seama că nu mă tem de nimic și că nu mă apăr de nimic.
22:
Nu știu dacă e cea mai bună hârtie pentru stiloul meu, dar putem încerca.
Sibiu
24:
Un drum lung, lent și scăldat în sudoare, cu trenul (de la Arad la Sibiu).
Trenul
nu mergea suficient de repede, cât să se facă curent.
Omul
care părea de treabă a strivit cu degetul mijlociu o furnică de pe geam. N-a
nimerit-o din prima, așa că a insistat.
Mă
chinui să-mi scot cu limba niște salată dintre măsele.
Demență.
La
terasa unei cafenele din Piața Aurarilor. Sibiul fermecător și sunetul ploii
mărunte pe umbrelele mari și albe.
27:
Micile miracole ale fiecărei zile.
29:
Mă tem că unii oameni sunt prea narcisiști ca să mai fie capabili să simtă dor.
Azi
s-a așezat o viespe (sau o albină) pe acest carnețel. S-a plimbat pe mai multe
cuvinte, inclusiv pe „capcană”. A încercat să ia nectar din ele. Apoi a plecat.
CFR
Sibiu-Cluj
30: Riscul,
când pleci dintr-un loc, e ca viața să devină memorie. O să mă întorc vreodată,
ca viața mea de acolo să redevină viață, prezent, și nu evocare,
rescriere a ei la diferite vârste?
Iulie
Debrecen
4:
Acest minunat sunet al greierilor.
Un espresso
dublu – fix ce aveam nevoie.
De
filmat și chinurile de a căra [în] sus pe scări un bagaj aproape cât tine de
greu.
Am
văzut o pasăre moartă pe stradă. Era imensă, cât un copil de 8 luni. Am crezut
că e o bufniță inițial, dar nu.
7: Lucrez,
fumez și mă bucur de viață. Beau chiar acum o cafea nesfârșit de amară.
11:
Am mers aproape 30,000 de pași ieri, așa că azi nu mă simt în stare de nimic,
dar a fost splendid.
Și ea
a băut trei pahare de vin în Pest și i-a fost bine.
12: Unlearning
process.
Furtună
de dimineață. Somn și zgomotul tunetelor. Divin.
Am
realizat importanța basmului Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
în evoluția mea [...] – odată cu el (și cu ilustrația, dintr-o carte pentru
copii, în care Făt-Frumos revine și dă de scheletul mamei – sau al iubitei), am
conștientizat existența lumilor paralele, în care timpul curge altfel și care
funcționează după complet alte reguli.
Existența
artei?
14:
Lucruri minunate se întâmplă în fața camerei.
Plante
și insecte în fântâna cu miros de clor din centrul Debrecenului.
18:
Uneori trebuie să abordezi metoda jocului actorului din[spre] exterior spre
interior: îți pui o rochie mișto, bijuterii faine, bei o cafea de calitate în
oraș – și femeia puternică și independentă se va trezi.
21:
Momentul meu melancolic sau contemplativ a fost întrerupt de apariția
neașteptată a viespii care crezusem că a ieșit.
Zi cu
spor.
De
asemenea, 4 cafele și două ginuri tonice.
August
București
1:
Dublul sens al cuvântului „minte”!
15:
Lumea a devenit atât de comodă și lașă; fiecare e izloat în propriul ecran.
21:
Calm. Alături de oameni care mă inspiră.
E
ceva în discuțiile cu adevărat sincere, în unele seri, în râsul din tot
sufletul, în bunătatea aceasta dezinteresată, în gesturile simple și
frumoase...
E
ceva care elimină frica de moarte.
Pogradec
28
(?): Totul e mult mai real aici: mâncarea, obiectele, cerul, oamenii, moartea.
Totul e viu și palpabil.
Am
visat că respiram sub apă. Apa era doar un strat subțire sub care se afla aer –
pe care îl trăgeam adânc în piept.
Septembrie
Pogradec
1:
Feminismul ca o preocupare principală.
București
15:
Noapte de gratitudine (și) față de București – cinema în aer liber cu E., în
mult-iubita zonă a Grădinii Icoanei, fumând în timp ce vizionăm un film iranian
ante-revoluție.
16: If
we weren’t so lonely, we wouln’t write drama.
Cluj
26:
Mi s-a urâțit scrisul de mână, trebuie să-mi revin.
Sighișoara
29:
Vise bizare avute în Ardeal: o reptilă turcoaz, cu gât lung [...]...
30:
Dacă suferim pentru ceva ce e, de fapt, în favoarea noastră?
Octombrie
București
5: Ce
fericire este această viață creativă!
10:
Am visat casa bunicilor și lucrurile lor [...]. Găseam plastilină (a mea, din copilărie)
și voiam să fac două inimioare albe din ea – una pentru ea, una pentru el.
[...]
Și
plângeam când le vedeam și atingeam obiectele, plângeam că această dovadă
materială a vieții lor se va dezintegra [...].
Plângeam
și în partea distrusă a parcului și îmi imagineam cât de frumos ar putea fi
refăcută și îngrijită; vedeam copaci, plante, grădini și o terasă frumos
luminată în centrul lor.
23:
Ieri, în teatru național, în prima secundă în care am pășit în interior,
senzație de repulsie și atracție, înghesuite în aceeași secundă.
28:
Mă întreb dacă e posibil ca două căni diferite să se spargă fix în același fel.
Noiembrie
București
14:
Banii sunt ca săpunul; toată lumea se agită, se sperie să nu-i cadă, să nu-i
alunece.
Cred
că în sfârșit am ajuns la nivelul de cinism necesar ca să accept realitatea.
Decembrie
București
12:
Totul e suficient de departe.
16: Mixed
feelings about this country. Once every two days.
26:
Unele cărți sunt scrise într-un asemenea stil, de parcă ar vrea să te forțeze
să ieși la pensie.
30:
Extrem de intens.
Comments
Post a Comment