Microfonul și vocea (pe Liternet)

I

Se pregătea o tortură. Un viol, poate chiar şi o crimă. Dar ea era naivă şi nici nu bănuia. Îl aştepta cu răbdare în patul lui şi citea, în timp ce el se pregătea, cu un sadism meticulos. Dar ea observă un detaliu şi dintr-o dată înţelese. Urma s-o filmeze şi s-o înregistreze în timp ce făceau dragoste, poate chiar şi s-o lege de pat. Nu era dragoste, era un viol, iar ea înţelese asta aproape prea târziu. Trebuia să fugă cât mai repede, dar el încuiase deja uşa veche, urâtă şi aparent fragilă.

Brusc, analiza critică a situaţiei.

Eu eram şi ea, şi spectatorul care privea scena. Era un film în plină derulare; un film care se derula în carne şi oase.

Câtă atenţie au avut la detalii şi ce realist le-a ieşit atmosfera asta respingătoare şi demnă de toată scârba. Cât de bine au recreat panica şi groaza. Câtă tensiune! - aproape transpiri numai privind. Şi cât de aproape era catastrofa. Dacă ea ar fi fost un pic mai naivă...

Ea a scăpat de un viol dureros. Eu am scăpat de un viol dureros.

Real şi fictiv în acelaşi timp.

text complet aici