Iulia Enkelana: Clipește [Scurt-metraj]



F r a g m e n t

Sinopsis:
O zi din viața unei statui vivante, văzută din două perspective: a ei și a celor care o observă – sau nu. Diferite reacții ale oamenilor: admirație, confuzie, ironie etc., îmbinate cu reacțiile ei discrete sau cu lipsa lor. La finalul zilei, o schimbare s-a produs pe nevăzute, deși totul pare neschimbat de ani de zile.

Personaje:

STATUIA VIVANTĂ – tânără de 25-30 de ani, cu părul lung și negru. Costumată în statuie vivantă, are fața vopsită în alb, la ochi este machiată discret cu negru. Poartă o rochie lungă, albă, largă. Înfățișarea ei aduce puțin a mim. Are o pălărie neagră așezată pe jos, în fața ei, în care oamenii pot lăsa bani.

(...)



Un cuplu în vârstă
O gașcă de 5 adolescenți „cool”
Un băiețel cu tatăl lui și o fetiță cu mama ei
Un poet boem
Două fete tinere
O tipă îmbrăcată excentric
Un fotograf de vreo 30 ani
Un cuplu de 50-60 ani
O fotografă tânără
Un copil curios
O adolescentă fascinată
Un orb însoțit de o fată
O tipă care face selfie
O gașcă de 5 tineri de 20-25 de ani
Un adolescent alergic
Un cuplu de 40-45 ani
Un om al străzii
Un individ curios
Două tipe tinere
Un ins de vreo 30 ani
Un câine vagabond
Un om suspicios
O fată precoce
Un cuplu de vârstă mijlocie
Doi adolescenți
Un bătrân
Un copil
Trecători
Un trecător


Ext. Parc din capitală la sfârșit de primăvară.
Sunt arătate câteva cadre din perspectiva Statuii; camera poate imita rotirea ochilor ei care privesc în jur, fără ca trupul ei să se miște.
Prim-plan cu Statuia care își rotește ochii, privind în jur. Se oprește și își fixează privirea într-un singur punct. Are o expresie încrezătoare.

1. POV Statuie. Un cuplu în vârstă se oprește în fața ei. Cei doi o privesc, admirând-o. Par foarte bucuroși.

BĂTRÂNA (duios): Ce frumoasă e!

El se apleacă și pune niște bani în pălăria Statuii, de pe jos.

POV cuplu în vârstă. Statuia zâmbește discret.

2. POV Statuie. O gașcă de adolescenți „cool”, de 14-15 ani se oprește în fața ei și se uită la ea fără să spună nimic. Sunt îmbrăcați în haine de firmă (mai mult sau mai puțin autentice), culori stridente, au părul dat cu gel, unghii false mult prea lungi, machiaj excesiv. Imagine de ansamblu a grupului. 4 din 5 mestecă gumă zgomotos. Un tip (singurul care nu mestecă gumă) scuipă undeva în afara cadrului. Statuia îi privește pe rând (camera trece de la unul la altul). Primul tip stă cu mâinile în șold și cu capul înainte, de parcă ar aștepta o explicație din parte Statuii. Un al doilea tip se scarpină în cap și are o expresie ușor contrariată și ușor dezgustată. O tipă își scoate iPhone-ul din buzunar, îl deblochează și se uită rapid la ceas, urmând să îl blocheze din nou și să îl pună la loc în buzunar; privirea ei exprimă un mare plictis. O altă tipă scrie mesaje foarte concentrată, cu o viteză impresionantă. Se află probabil într-un conflict; sub presiune (arată ca cineva care își roade unghiile). Sunetul unghiilor ei care lovesc ecranul în timp ce tastează. O a treia tipă scuipă semințe, iar o coajă aterizează în pălăria Statuii.
POV Statuie. Privirea ei coboară lent către pălărie.
POV gașcă de adolescenți. Statuia îi privește fix.
POV Statuie. Toată gașca o privește cu superioritate.

CEA CARE SCRIE MESAJE (mestecând gumă)
Da’ de ce nu se mișcă, care-i faza?

POV Statuie. Fata care s-a uitat la ceas cască gălăgios, fără să pună mâna la gură.

CEL CARE SE SCĂRPINA ÎN CAP
Hai, mai stăm?

POV Statuie. Gașca se îndepărtează neimpresionată.

VOCEA PRIMULUI (mândru)
Când o să fiu mare, vreau să mă fac statuie.

Se aud râsetele celorlalți.

3. POV Statuie. Un băiețel cu tatăl lui și o fetiță cu mama ei o privesc.

BĂIEȚELUL (amuzat)
Pot să o gâdil?

TATĂL LUI (încruntându-se, îl ia de mână și îl trage mai aproape de el)
Nu, stai cuminte!

FETIȚA (naivă, impresionată, puțin tristă)
Nu are voie să vorbească?

MAMA EI (zâmbind)
Nu, treci acolo (arată spre Statuie), să-ți fac o poză!

Fetița se apropie de Statuie (iese din cadru). Mama îi face o poză cu telefonul.

POV mama fetiței – prin ecranul telefonului. Statuia și, lângă ea, fetița puțin confuză, așteptând să i se facă poza. Mâna mamei atinge ecranul telefonului pentru a focaliza. Statuia își schimbă poziția și zâmbește.

4. POV Statuie. Un poet boem o cercetează cu atenție. Statuia îl cercetează la rândul ei (apar câteva planuri-detaliu). Poetul are părul până la umeri, poartă bască de francez pe cap, eșarfă galben-muștar legată cochet la gât, vestă cafenie ca de jurnalist, cămașă în carouri. În mâini ține un carnețel plin de notițe gata să cadă (scrise pe foițe, bilețele, șervețele și pe orice a apucat când nu a avut carnețelul la el) și un pix fără gel și fără capac, mușcat la capăt. Din când în când își apleacă privirea și notează câte ceva în carnețel. Privește din nou Statuia, apoi mai notează ceva.

POETUL (pentru el însuși, șoptind și clătinând din cap de la dreapta la stânga)
Fabulos.

(...)


No comments:

Post a Comment