Iulia Enkelana: Cât teatru să joace o umbră [Piesă într-un act]


PERSONAJELE:

Oameni
Intervievatorul – obiectiv, nepărtinitor, vrea să-și facă treaba bine. Are și rol de moderator. Privește publicul. Poartă ochelari și are niște foi cu notițe după care se orientează, și un pix.

Omul Obișnuit – banal, chiar. Necioplit, se consideră superior numai pentru că este om și nu umbră. De obicei lipsit de replici demne și de maniere.

Un om care îi aduce un pahar cu apă Intervievatorului

Umbre
Umbra Ironică – colerică, frământată. Pe de-o parte și-ar fi dorit să-și depășească condiția de umbră (dar este închisă în acest rol); pe de altă parte, e mândră de statutul de umbră.

Umbra Blândă – sensibilă, calmă, încearcă mereu să vadă partea frumoasă a lucrurilor, are o voce duioasă, plină de bunătate.

(...)


3.

Intervievatorul își drege vocea și reia interviul. Luminile se schimbă, redevenind ca la începutul piesei.

INTERVIEVATORUL: Am revenit, stimați spectatori, cu cele două umbre invitate și omul nostru obișnuit.

OMUL OBIȘNUIT (jignit): „Obișnuit”?!

INTERVIEVATORUL: Aș vrea să le întreb pe invitatele noastre: considerați că umbrele au rol important în dezvltarea individului și a societății?

Iulia Enkelana: Clipește [Scurt-metraj]



F r a g m e n t

Sinopsis:
O zi din viața unei statui vivante, văzută din două perspective: a ei și a celor care o observă – sau nu. Diferite reacții ale oamenilor: admirație, confuzie, ironie etc., îmbinate cu reacțiile ei discrete sau cu lipsa lor. La finalul zilei, o schimbare s-a produs pe nevăzute, deși totul pare neschimbat de ani de zile.

Personaje:

STATUIA VIVANTĂ – tânără de 25-30 de ani, cu părul lung și negru. Costumată în statuie vivantă, are fața vopsită în alb, la ochi este machiată discret cu negru. Poartă o rochie lungă, albă, largă. Înfățișarea ei aduce puțin a mim. Are o pălărie neagră așezată pe jos, în fața ei, în care oamenii pot lăsa bani.

(...)