Skip to main content

Posts

Featured

Frazele terminale ale uitării (pe LiterNet)

*   Nici nu îți poți închipui cantitatea de plictis cu care răsfoiesc poeziile de dragoste pe care n-am simțit-o pentru alții, scrise în încercarea disperată de a contrabalansa cantitatea (și calitatea, de ce să mințim) de poezii scrise pentru tine. Câți am înghesuit pe talerul opus talerului tău, inventându-le importanțe și sensuri, n-o să ai tu habar niciodată. Nu mai am putere să te înjur, să te chem sau să te uit. Să te acopăr cu versuri slabe și nesincere scrise, chipurile, pentru alții. Te-am închis într-un pandantiv albastru nici măcar de la tine primit, pe care mi-l atârn de gât de fiecare dată când speranța țâșnește din cine știe ce pământuri acum străine, beată parcă de toate vinurile pe care le-am băut de la prima uitare-de-tine încoace. Speranța murdară de glie și beată de timp, clătinându-se cu o indiscutabilă eleganță și cu un fermecător simț al autorioniei. Îmi atârn de gât inima albastră de sticlă, cumpărată atunci când, după multe versuri pentru tine și, totuși

Latest Posts

Scheletul de pasăre în volumul Drama 5 - 5 piese de teatru, 2021

Ca și cum

Hand-made poetry (short film)

5 new poems

3 poems in 'Superpresent magazine'

Dacă există o voce

Povestea marionetei